De ce oare oamenilor le place asa tare sa si faca publicitate?Sa fie oare un instict din perioada sclavagismului?

Supraexpunerea creeaza antipatii,iar trimiterea la sclavagism este intocmai din cauza semnificatiei acestei perioade,adica exploatarea umana si opozitia dintre munca fizica si munca intelectuala.Am realizat ca banii,succes,integrarea intr-un mediu recunoscut ca avand baze solide,toti acesti factori contribuie la o economisire de sine.Nu mai ai nevoie sa te gandesti la dorintele tale,la morala ta,la actele tale,la prietenii tai,la viata ta,nu mai ai nevoie sa intelegi,sa cauti fiindca mediul iti ofera toate astea la cheie.O casatorie cu societatea e o chestiune de economii de energii,este categoric mai putin obositor ,mai putin stresant decat sa incerci sa gasesti tu insuti sau sa inventezi.Nu merita osteneala fiindca ti se vor pune la dispozitie emotii prefabricate,ganduri preasamblate.Intriga mea in acest subiect este faptul ca oamenii nu sunt invatati sa fie virtuosi ci sa se comporte cum trebuie,suntem rai pentru ca suntem prea constienti de propriul sine,nu iertam niciodata pentru ca stim sa si noi gresim,ne facem probleme de constiinta tocmai pentru ca ne e frica sa spunem adevarul in fata altora,ne refugiem in mandrie pentru ca ne temem sa recunoastem adevarul in fata propriei constiinte..Iata cum se formeaza mediocrul..fericit.

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!

The Story of the Pencil

When I was a child,my grandpa told me a story called”The story of the pencil”and I want to tell you that beautiful and amazing story.I heard that it’s probably a paragraph by Paulo Coelho but I’m not sure.
A boy was watching his grandfather writing a letter.At one point he asked him if these was a story about what they had done.His grandpa stopped writing his letter and said to his grandson.I am writing abou you,actually,but more important than the words is the pencil I am using.I hope you will be like this pencil when you grow up.The boy didn’t understand what his grandpa seemed so special at that pencil,and the idea is that it depends on how you look at things.If you look at a pencil like a pencil you will see just a pencil ,but if you look into that pencil you will se five qualities which,if you manage to hang of them,this will make you a person who is always at peace with the world.
Firstly:You are capable of great things,but you never forget that there is a hand guiding your steps.
Secondly:Now and then,I have to stop writing ans use a sharpner.That makes the pencil suffer a little,but afterword,he’s much more sharpened.So you,too,must learn to bear certain pains and sorrows,because they will make you a better person.
Thirdly:The pencil always allows us to use an eraser to rub any mistakes.This means that correcting smething we did is not necessarily a bad thing.
Fourth:What really matter in a pencil is not the mooden exterior,but the graphite inside.So always pay attention to what’s happening inside you.
Fifth:The pencil always leaves a mark.In just the same way,you should know that everything you do in life will leave mark,so try to be conscious of that in your every action.
I hope this story will help you to realise something and maybe this can change a small thinking.

Un mod de gandire sanatos

Gandirea pozitiva este cel mai simplu mod de a avea succes.Oamenii nu realizeaza cat de simplu este sa elimini tot ce e neslefuit.Uite cateva idei din filozofia mea a unui mod bun de a gandi:
1.Concentreaza-te pe ceea ce ti place,ce ti doresti si nu invers
2.Cauta sa ai oameni care sa te faca sa te simti bine,sa fie pozitvi si amuzanti
3.Fii calm.(“He who knows patience he knows peace“)
4.Fii recunoscator si aprecieaza tot ce ai.
5.Iubeste-te pe tine insuti.Concretizeaza actiunile tale pentru a-ti da seama ce fel de om esti.
6.Ai incredere in tine si actioneaza atunci cand instictul cel mai puternic iti sugereaza asta.
7.Traim intr-o lume care se bazeaza pe bunastare abunda,viata e facuta sa fie din abundeta.Deci exista peste tot un curent de stare de bine incearca sa ti-l invoci.
8.Emotiile tale iti spun in ce situatie te afli.
9.Daca toata lumea ar trai din plin si s-ar indrepta catre ceea ce isi doreste nu s-ar bate pe aceleasi lucruri.Aceasta este frumusetea
10.Esti un camp infinit de posibilitati.
11.Toata puterea vine dinauntru si de aceea o putem controla.
12.Esti stapan pe viata ta,pe alegerile tale si pe ceea ce esti tu.
13.Viata ta va fi ceea ce tu vei face din ea si nimeni nu o va judeca nici acum nici in eternitate.
14.Daca nu te distrezi facand un lucru.Nu il mai face.
15.Nu rade niciodata de visurile celorlalti,fiindca cei care nu au visuri nu au prea multe.
16.Aminteste-ti cei trei R:Respect pentru tine,Respect pentru ceilalti,Responsabilitate pentru actiunile tale.

Labirintul mintii

“Cea dintai (ideea) este prototipul,cea de pe urma(lumea lucrurilor) numai copia lor.”

Oamenii -ca niste prizonieri legati intr-o pestera ,ei nu pot privi inapoi si nu vad lumina soarelui din sapte,in fata lor vad doar umbrele obiectelor si propria lor umbra,proiectate pe peretii pesterii..Zadarnic vom privi de exemplu ,lucrurile frumoase sau faptele virtuoase ,daca nu ne vom adanci pana la cunoasterea ideei de frumos in sine sau a ideii metafizice de dreptate.

Omului ii vine greu sa se desprinda de cunoasterea superficiala a lucrurilor ca umbre si sa se adanceasca pana la cunoasterea esentelor.Smuls cu forta din pestera si adus la lumina soarelui ,prizonierul nu este in stare sa vada nimic.Lumina il orbeste.Pentru a fi in stare sa cunoasca esentele,prizonierul trebuie mai intai sa isi obisnuiasca ochii cu lumina.

“Ideile mereu exista si nu devin nicicand,iar lucrurile sunt in devenire,dar nu exista niciodata“

Scrisoare I

Nu stiu cum as putea incepe acest blog,insa stiu cat de greu mi-a fost sa imi afisez primele cuvinte probabil datorita fragilitatii mele in raport cu corespondenta.Ma intrebam zilele trecute si as vrea sa va intreb si pe voi,nu cumva lumea ar fi mai diferita ,mai creativa si mai fericita daca s-ar accentua corespondenta prin scrisori ,vederi etc?Oare prin modul acesta cuvintele si gesturile simple ar fi mult mai apreciate? Si nu ar mai fi necesar sa facem chestii pompoase pentru a evidentia cat de mult ne dorim sa transmitem anumite urari de bine,sau anumite intrebari,carora le-am accorda mai multa atentie,nu un simplu send cu abrevieri.Totusi comoditatea si comfortul imbraca oamenii in superficialitate..nu demult citisem un aforism al lui Voltaire in care scria”De doua mii de ani se tot vorbeste impotriva luxului,in versuri,in proza,si totusi a fost iubit dintotdeauna”.Oara e chiar asa?Ce ne face cei mai fericiti?Luxul sau un gest oferit cu bunatate…?